O guriță
Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 0 minute.
Când se făcu transferul, se zbătu preț de două secunde până se prelinse, cu un gâlgâit scurt, în paharul generos. Roșie-n obraji, ieșită în lume fără vreun avertisment, fără să știe ce are de făcut, se domoli și așteptă cuminte, dar cu o atitudine ușor seacă. O clipă, două… Paharul se ridică în aer. De piciorul lui, subțire și elegant, stăteau prinse două degete grațioase, cu unghii îngrijite. Se clatină totul în jur. Mai simțise asta în cabina căpitanului, pe vas, doar că acum era prea expusă. O atingere bruscă, de sticlă pe sticlă, însoțită de un clinchet, o anunțară pericolul. Se vărsa, se scurgea, se pierdea, aluneca într-un loc neștiut. Locul de odihnă al gurițelor. Al gurițelor de vin.
#photostory #flashfiction #100decuvinte
*sursă foto: Vinotecarium – pixabay.com
Variațiuni pe aceeași temă (mai mult sau mai puțin)!
Vineri
