Drum închis

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 0 minute.

Mergea constant de trei zile. Trei zile de când plecase din locul pe care-l numea acasă. Acasă era acolo unde era înconjurat de iubire. Iubire nu mai primea acum, căci nu mai avea de la cine. Cine să-l mai iubească, când toți se stinseseră? Se stinseseră brusc, ca și cum cineva ar fi suflat din toți plămânii peste flacăra tremurândă  a unui opaiț. Opaiț care nu mai putea fi reaprins. Reaprins era acum gândul lui de a pleca mai departe, în căutarea altor oameni care să-l iubească. Să-l iubească, da, asta voia. Voia să se simtă iubit, neștiind că prima condiție pentru a primi iubire de la alții era să și-o ofere. Să și-o ofere cu îngăduință și răbdare. Răbdare nu mai avea multă: văzuse calea pe care voia s-o apuce, dar se înșela, nu era cea potrivita. Potrivită era cea orientată către sufletul său. Sufletul său era drumul cel bun. Drumul cel bun însă… era închis.

#photostory #flashfiction #100decuvinte

*foto arhiva personală

Ti-a placut? Da mai departe!

Variațiuni pe aceeași temă (mai mult sau mai puțin)!

• /ˈstrɪptiːz/
• Am așa… o stare
• Era ultimul
• O guriță
• Libertate