Joc de cuvinte

Maisha

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 4 minute.

Zvonurile începuseră deja când Maisha dispăruse. Nimeni nu credea că plecase de bunăvoie. Cu siguranță a răpit-o blestematu` de moran* ca să nu fie nevoit să plătească! gândeau bătrânii.  Adevărul era că Maisha dorise mai mult decât orice să plece. Mai ales de când își auzise tatăl tocmindu-se cu un moran din satul vecin. Știa că familia sa nu o duce prea bine, că seceta le pusese la pământ jumătate din vite, dar nu se aștepta că o vor folosi ca monedă de schimb pentru bunăstarea lor, nu acum, când nu avea nici 12 ani împliniți. Văzuse cum se agitau surorile, mama, bunica, chiar și celelalte soții ale tatălui său – doar aveau și ele de câștigat ceva din afacerea asta. Era convinsă că bărbatul bătuse palma cu acel moran și că i se pregătea nu doar ceremonia de căsătorie, ci mai ales cea de circumcizie. Știa ce înseamnă asta. Văzuse chinul prin care trecuseră surorile sale, una dintre ele chiar murise în timpul acestui ritual care îi întorcea stomacul pe dos. Simți o durere ascuțită între coapse când își imagină spinul lung de acacia cum îi străpunge carnea, cum rupe și rănește, cum fură pe veci o parte din ea. Nu, eu nu voi trece prin așa ceva. Mai bine sfârșesc în mijlocul savanei, sfâșiată de hiene, decât în propiul boma* își spuse Maisha, în timp ce se strecura pe nesimțite din enkaji*.

Era o noapte senină, cu cer sticlos brodat de stele. În mijlocul lor, luna Crai Nou trona sfidătoare. Înfășurată într-o shuka* încinsă în jurul brâului cu o curelușă, cu tălpile goale, Maisha reuși să iasă din sat și înainta hotărâtă înspre inima savanei. Teama de a trece printr-un ritual de care era îngrozită și apoi printr-o căsătorie aranjată, doar pentru ca ai ei să se aleagă cu câteva vite, o făceau să-și învingă spaima că ar putea cădea pradă sălbăticiunilor. În astfel de clipe, curajul care pusese stăpânire pe ea îi era aliat și salvator. Știa unde voia să ajungă. De cum avea să iasă la drumul principal – mai mersese acolo cu bunica să vândă turiștilor podoabe – o să întrebe de organizația aceea cu nume străin pe care vag și-l amintea. Câțiva oameni din acea organizație fuseseră la ei în sat cu un an în urmă și încercaseră să-i convingă pe bătrâni să renunțe la ritualul circumciziei. În zadar.

În timp ce se gândea la toate acestea, pășea precaută să nu tulbure somnul prădătorilor.  Mai merse o bucată de drum și încremeni: la o distanță de nici două brațe de ea, un ghepard tânăr adulmeca aerul nopții. Până aici mi-a fost, aici se termină cu noi, Maisha*… șopti fata și închise ochii. Auzi pașii felinei apropiindu-se. Oare de câte ori voi mai putea respira până când totul se va sfârși?  Deodată, din spatele fetei țâșni, ca o nălucă, o arătare pe jumătate cât amenințătorul ghepard. Arătarea se înfipse cu dinții în picioarele din față ale felinei, mârâind prelung. Cu groază în priviri, Maisha o recunoscu pe Langata*, una dintre cățelușele din sat. Se pare că aceasta o urmase, iar acum îi sărea în ajutor.

În mintea fetei se derulă cu rapiditate un scenariu iminent. Cățeaua nu avea cum să supraviețuiască din această încleștare, dar jertfa ei avea să-i dea timp să iasă din savană. Știa că mai avea de parcus o porțiune scurtă din aceasta. Adio, Langata, nu vei fi uitată, și nici gestul tău, draga mea prietenă… gândi Maisha în vreme ce alerga printre cactușii candelabru a căror piele aspră îi lăsau amintiri însângerate. Cu lacrimile șiroindu-i pe obrajii de abanos, Maisha alerga cu determinarea omului care mai are doar o singură speranță: aceea de a trăi liber. Când primele raze ale soarelui se iviră, tânăra încă mai alerga. Tălpile îi erau carne vie, sufletul îi sângera și el după pierderea Langatei, shuka atârna sfâșiată în zeci de bucăți. Ieșise din savană și se îndrepta către drumul principal. Se opri pentru câteva secunde. Își întoarse privirile înspre locul din care plecase și în care nu avea să se mai întoarcă niciodată. În depărtare, după savană, se ridica timid un fuior de fum. Pesemne satul se trezise și, în curând, aveau să descopere că dispăruse. Maisha se întoarse cu fața la drum, își șterse cu mâinile goale sudoarea și lacrimile și păși hotărâtă înainte. Urmele însângerate de pe pâmântul crăpat de arșiță aveau să fie ultimele dovezi ale vieții sale chinuite.

Foto din arhiva personală/Nairobi National Museum: femeie care se ocupă de ceremonia de circumcizie a fetelor, din subtribul Imenti (la nord de Mount Kenya).

 

Foto din arhiva personală/Nairobi National Museum

 

*războinic maasai

*sat maasai

*casă construită de femeile maasai din crăci, pământ, bălegar și urină de vacă, etc.

*pătură specifică tribului maasai (similară, ca pattern, cu tartanul scoțian)

*în kiswahili, Maisha înseamnă viață, iar Langata înseamnă lung(ă)

 

Sursă foto din deschidere: Maasai Woman by Dominic Piperata – fineartamerica.com

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.