Despre fericire

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 3 minute.

Știu că bate înspre titlu de eseu, dar sintagma despre fericire este foarte bine folosită în acest context, căci lasă loc pentru interpretări și gânduri personale. Să recunoaștem: nu toți avem aceeași părere despre ce este sau ce ar trebui să fie fericirea. Nu știu despre tine, dar eu, acum câțiva ani, credeam că a fi fericit înseamnă doar a îmbrățișa o stare de bine, de confort, a iubi și a fi iubită, a face constant ceea ce îmi place, a mă bucura de ce îmi aduce zâmbetul pe buze. Anii s-au pârguit și s-au consumat treptat, iar viața m-a suit pe și m-a coborât de pe culmi mai mult sau mai puțin plăcute. Paradigma despre fericire mi s-a schimbat, deși nu am renunțat la ideile de mai sus – încă mai cred în ele. Acum știu că fericirea depinde de propria persoană (dar doar în proporție de 40%, după cum vei afla în rândurile de mai jos), de cum filtrez evenimentele prin care trec, de cum relaționez sau interacționez cu oamenii care îmi sunt alături, de cum decid să îmi petrec fiecare moment cu mine și cu ceilalți, de cum aleg să gândesc, să simt, să comunic, de cum privesc viața, de cum mă poziționez  în raport cu ea, de cum mă descoper și mă iubesc, de modul în care îmi hrănesc nu doar trupul, ci și mintea și sufletul.

Ce e fericirea? Te-ai întrebat de multe ori până acum? Cred că ar putea avea atâtea definiții câți oameni sunt pe acest Pământ, indiferent de contextul în care ar fi poziționată – filosofic, religios, psihologic. Îmi amintesc că am auzit – cred că într-unul dintre podcasturile MindArhitect sau Fain și Simplu, de studiul psihologului Sonja Lyubomirsky care ajunsese la concluzia că genele noastre, GENELE NOASTRE, sunt în proporție de 50% responsabile de fericirea personală. Restul până la 100%, adică 40% propriile acțiuni și 10% circumstanțele vieții vin să întregească acest complex sistem al stării de bine. Recunosc că am fost nu doar uimită, ci și ușor frsutrată de toată treaba asta cu responsabilitatea genelor. Nici părinții și nici bunicii mei nu se încadrează într-o categorie de oameni care dau pe dinafară de-atâta fericire. Cu alte cuvinte, la capitolul fericire, genetica a fost modestă cu mine. Nu mă bazez foarte tare nici pe circumstanțele vieții, căci aici e ca la loz în plic. Rămân cu 40 de procente care definesc propriile acțiuni, cu alte cuvinte, merg pe mâna mea pentru dobândirea fericirii. Iată cum m-am întors la vorbele de mai sus, că fericirea depinde de propria persoană.

#fericiPEDIA sau cum să celebrezi Ziua Internațională a Fericirii citind ce-ți place

Deși contextul policito-social din ultima vreme este nefavorabil fericirii, m-am bucurat să descopăr că există campanii care ne amintesc de ea. Una dintre acestea este #fericiPEDIA, o campanie cartepedia.ro care își propune să aducă un strop de bucurie în toată nebunia din jur, prin încurajarea lecturilor care ne fac plăcere.

Până pe 20 martie, de Ziua Internațională a Fericirii, poți achiziționa din librăria online cartepedia.ro * cele mai noi, faine și interesante titluri ale momentului, unele dintre acestea reduse cu până la 45%. La fiecare comandă, primești și un voucher cadou de 10 sau 20 de lei.

Te poate face lectura mai fericit? Da! Cititul reduce stresul, dar și anxietatea, îți pune imaginația la contribuție, îți dezvoltă empatia și te ajută să evadezi pe tărâmuri de poveste. Pentru mine, cititul, aflat pe aceeași poziție cu scrisul și caligrafia, mă poartă într-o stare meditativă care, da, îmi influențează vizibil starea de bine.  Așa că aleg să îmi încep fiecare dimineață în compania a cel puțin 50 de pagini care așteaptă să fie savurate alături de o cafea aromată. Tu ai un astfel de ritual când vine vorba de citit? Și dacă da, te face fericit?

*acest articol conține linkuri de afiliere