A fost odată ca niciodată, o echipă minunată: ”șoriceii de bibliotecă”!
Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 3 minute.
*text scris pentru Fundația Comunitară Prahova în cadrul secțiunii ”Povești inspiraționale din comunitate” – Gala Comunității Prahovene, ediția I 2016
Sunetul copilăriei ne rămâne pe veci în suflet. El poartă straie felurite, mereu altele, în funcție de povestea care-l însoțește. Sunetul copilăriei se lățește, se lungește ca un Păsări-Lăți-Lungilă și ne prinde din urmă adolescența, maturitatea și senectutea. Nu ne lasă nicio clipă să-l uităm. Cu fiecare ”A fost odată ca niciodată…” pe care-l auzim, ne-aducem aminte de el, dulcele și inconfundabilul sunet al copilăriei.
Într-o zi, să tot fie vreo patru ani de-atunci, sunetul copilăriei s-a primenit, s-a dichisit, s-a gătit în straie de sărbătoare și a început să cutreiere în lung și-n lat prin Ploiești și, din vreme-n vreme, și prin București. El n-a plecat la drum singur – nu, nu – ci s-a-nsoțit cu prietenii săi cei mai buni, cei care aveau să-l perinde, prin glasul lor, pe la urechile copiilor care de mult așteptau să-l cunoască. Acești prieteni de nădejde sunt ”Șoriceii de bibliotecă”.
”Înainte de orice, scopul unei cărți este să te facă să gândești.” (Honore de Balzac)
Când ”Șoriceii de bibliotecă” s-au dezmorțit și și-au scos năsucurile în lume, au știut de la bun început care sunt obiectivele lor. Urmau să aducă un strop de cunoaștere și bucurie copiilor din familii dezorganizate, aflați în case sociale sau centre speciale. Și nu doar lor, ci și copiilor cu deficiențe de vedere sau cu probleme de sănătate mai severe. Astfel a luat naștere ”Clubul de lectură și interpretare Șoriceii de bibliotecă”, o lume cu adevărat magică, în care personajele principale sunt eroi de poveste, voluntarii minunați care formează ”Echipa șoriceilor” și, cele mai importante personaje, copiii care se bucură de sunetul copilăriei. Și nu doar de acesta se bucură, căci șoriceii au grijă să le antreneze și mintea cu fel de fel de provocări unele mai îndrăznețe, altele mai hazlii.
Inițial am scris ”în spatele echipei se află…” dar am șters repejor, căci nu se află doar în spatele ei ci e peste tot, dar mai ales în centru, în sufletul ei. E acolo! Ea e mereu acolo! E ca o zână bună, zâmbitoare, iubitoare, protectoare. Tot ce-atinge cu bagheta sa magică se colorează viu, se binedispune, se luminează. În centrul echipei se află Cristina Mihalcea, una dintre persoanele fără de care acest club de lectură și interpretare nu ar fi existat. 
”Esențialul se vede cu inima, nu cu ochii!” este motto-ul sub care ”Șoriceii de bibliotecă” au gândit proiectul pentru Școala gimnazială specială pentru copii cu deficiențe de vedere din București. Aici, în mijlocul unor copii deosebiți, sunetul copilăriei se simte la el acasă! Poveștile rămân impregnate în inimile lor, se mulează ca o a doua piele pe sufletele lor inocente definindu-le, în timp, caracterele. Iar când povestioarele ajug la final, voluntarii și copiii comunică liber sau inventează povești noi, se joacă, recită poezii, cântă, se bucură.
Și-am încălecat pe-o șea…
Povestea șoriceilor nu se sfâșește aici, să n-aveți nici teamă, nici îndoială. Ea va continua să modeleze sufletele și mințile copiilor, să le hrănească imaginația, să le stimuleze creativitatea și să le împlinească dorința de a cunoaște mai multe. Dar știți ce este minunat? Că tot ce oferă șoriceii voluntari li se întoarce însutit, înmiit, căci satisfacția de a modela caractere și de a face astfel de bucurii simple dar cuprinzătoare, așa cum sunt poveștile rostite, nu are preț! Și eu, cea care am scris aceste rânduri, și voi, cei care le-ați parcurs până acum cu răbdare, puteți face parte din echipa ”Șoriceii de bibliotecă”. E suficient să închidem ochii și să ne reamintim de sunetul copilăriei, de vocile părinților sau ale bunicilor care ne citeau după-amiaza sau seara când ne călăuzeau înspre Moș Ene. E de-ajuns să ne gândim la copiii mai puțin norocoși decât noi, dar cărora le putem reda zâmbetele și încrederea în ei înșiși printr-o poveste!
Pe șoricei îi găsiți aici https://soriceiidebiblioteca.wordpress.com/voluntariat/ și aici https://www.facebook.com/SoriceiiDeBiblioteca/?fref=ts.
Variațiuni pe aceeași temă (mai mult sau mai puțin)!
Un comentariu
Pingback: