Advertoriale

Șoimii patriei

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 9 minute.

Best-KidsMulți spun că pe vremea lui nea Nicu, copilăria ne era îndoctrinată. Eu nu am simțit-o astfel. Nu îmi reprim amintirile pentru că nu am niciun motiv. Nu-mi este rușine cu trecutul meu de copil îmbrăcat cu fustiță albastră, bluză portocalie cu epoleți, ciorapi albi, fundiță roșie cu tricolor, pălărie albastră și nelipsitul ecuson. Cântam cât mă țineau plămânii  ”Noi suntem viitorul și țara ne-o iubim, în zborul către mâine ca șoimii o să fim/Șoimiiiii patrieeei, șoimiiiii patrieiiiii, spre luminăăă vom zburaaaa/Pentru tine, țaaaraaa mea!”  Cu sau fără voie, de când treceai pragul grădiniței erai șoim al patriei și, mai târziu, la școală, deveneai brav pionier. Dar să rămânem la stadiul de șoim, căci sună atât de ”amerindian” încât îmi vine să iau tomahawk-ul din cui, să-mi las pletele-n vânt și să plec în munți să fiu liberă ca șoimul. Buuuun! Pentru cei care nu știu, care s-au născut după 1989, de la wikipedia citire, rețineți următoarele: ”Șoimii Patriei a fost o organizație comunistă din România a copiilor preșcolari și școlari, în vârstă de 4-7 ani, înființată în anul 1976  (avânt ca model organizația „Octombriștilor” din Uniunea Sovietică). Avea menirea de a contribui la „educarea moral-civică a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei și respectului față de patrie și popor, față de Partidul Comunist Român. Organizația își desfășura întreaga activitate sub conducerea PCR, iar sarcina de îndrumare a activității ei revenea Organizația Pionierilor. A fost singura organizație de acest tip din țările blocului socialist.” O oarecare rigoare răzbate din acele vremuri îndepărtate, dar noi, cei mici, ne bucuram pe atunci de ceea ce ni se oferea. Că ne jucam ”ruble” sau ”rațele și vânătorii” și ”țară țară vrem ostași”, că mai construiam una, alta din piesele de lego sau legănam o păpușă pe picioare sau mângâiam pe cap cățelușul de la luneta mașinii, noi eram fericiți. Nu o să mă învârt în jurul cozii să-ți amintesc de ”cheia de la gât”, de Brifcor și Ci-Co, de înghețata Polar (da, da, aceea în ambalaj din hârtie, pe care, dacă nu o haleai la repezeală, ți se întindea pe față, gât și mâini)… Nu. O să-ți vorbesc despre câteva dintre jucăriile mele, de cele pe care le aveam, de cele pe care le-am cerut și mi-au fost oferite și de cele pe care, acum mi-aș fi dorit să le fi avut cu 28-29 de ani în urmă.

Cutezătoarea

Mi-a plăcut la nebunie să merg la cămin. Da, la acel cămin cu program prelungit, unde ne lăsau părinții până pe la orele 16, 17 când terminau ei programul de lucru. Acolo mâncam, acolo ne făceam somnul de frumusețe, acolo învățam, cântam dar, mai ales, ne jucam. Nu am fost niciodată o admiratoare a păpușilor. Mi se păreau anoste, false, oribile chiar. Dacă-mi dădeai o mașinuță sau o motocicletă, eram cea mai fericită. Tocmai de aceea, prin 1986, când m-a vizitat Moș Crăciun, mi-a dat, zâmbind pe sub mustățile de vată, un motociclist cu o ”trașcaletă” care cică era un fel de ”struțocămilă” o combinație ciudată dintre mașină și motocicletă, pe care scria ”ice cream”. Motociclistul semăna a bucătar și ținea în mână un cornet cu înghețată. Întorceai de cheiță și arătarea se târa pe mochetă trâmbițând niște ”clinchete” … frumoase la vremea respectivă. Eram hipnotizată. A fost tare darnic Moșul din 86 căci mi-a mai dat un Xilofon, o muzicuță din plastic în formă de știulete de porumb, și o navetă spațială cu multe, multe, multe luminițe. Ce mai încolo și-ncoace, a plecat Moșul val vârtej căci deja mă suisem călare pe el să-l pup cum trebuie pentru jucăriile oferite. A zbughit-o pe ușă abia după ce am rămas cu jumătate din barba sa în mână. La 10 minute a apărut și tata care s-a arătat fooooarte încântat de ce-mi adusese Moșul. Prin 88 deja mă plictisisem de jucării. Ajunsesem la vârsta când îmi doream cu ardoare un frățior sau o surioară. Nici nu conta ce era. Doar să fie. Așa că am cutezat. Am cutezat să le spun alor mei ceea ce-mi doream. Și, un an mai târziu, sătuli de insistențele mele, mi-au făcut pe plac și mi-au dăruit cea mai valoroasă și mai frumoasă ”jucărie” din lume: pe Andra.Viitorul de aur al țării avea să fie asigurat de cele două ”prototipuri” ale familiei Istrate. Așa se lăuda tata, că a făcut două prototipuri. Deh, numai tată de fată să nu fii!

Cât a fost Andra mică, mică, adică până pe la vreo 2 anișori, parcă mi-aș fi dorit înapoi vechile jucării. Asta ”mișcătoare” era și urlătoare și urât mirositoare în anumite momente ale zilei iar toată lumea (inclusiv eu) roia în jurul ei. Era buricul pământului, miezul, mezina… Hmmm, dacă ar fi existat pe atunci BestKids, ar fi fost bine să avem în casă un Bubu Povestitor.

14897

Nu mai trebuia să ne citească mama până adormea. Sau biata bunica. Bubulică ar fi făcut toată treaba. Bubu povestitor este o jucărie din pluș care conține un cip pe care sunt înregistrate 6 povești clasice: Albă ca Zăpada, Scufița Roșie, Cei 3 purceluși, Fata babei și fata moșului, Degețica, Punguța cu doi bani. Câteva dintre poveștile pe care le adoram când eram de-o șchioapă. Bubu este foarte fain și poate fi un cadou perfect pentru Moș Nicolae sau pentru Crăciun. Existau și pe vremea mea astfel de jucării. Mă rog, asemănătoare cam 5%: cățelușii chinezești cu cheiță: roteai cheia și te lătra ”potaia” câteva minute. Sau până se terminau bateriile. Acum, până și cățelușii din pluș sunt dresați. Păi dacă l-aș fi avut eu acum ”100 de ani” pe Bobby Dog, ce-aș mai fi ieșit cu el la plimbare! Cum cine e Bobby? Cel mai simpatic cățeluș interactiv cu trei funcții distincte. Are la gât o zgardă cu numele lui, de care este prinsă un os. Ca să-l pornești, nu trebuie să faci nimic altceva decât să-l mângâi pe cap. Ca să te asculte pe deplin, te vei folosi de cele trei fluiere din dotare: dacă utilizezi fluierul albastru, Bobby vine la tine; dacă sufli din cel roșu, Bobby  te va saluta dând vesel din coadă; iar dacă-l folosești pe cel galben, Bobby va lătra și va mustăci din bot. Ba chiar își va ciuli și urechile.

6726

La vremea respectivă m-am mulțumit cu Rex, chinezăria mea care rămânea foarte repede fără baterii și cu câinii reali, cei de la țară, de la mamaie: Rex cel cu blană maronie, ”the real one”, și biata Țuța, o cățea neagră, de vârstă matusalemică.

Noi în anul 2000

Anii treceau ca vântul și ca gândul iar jucăria mea preferată creștea și ea. Pe cât se făcea de frumoasă, pe atât devenea din ce în ce mai stricătoare. Rupea tot ce prindea, de la cărți până la mașinuțe. De la stetoscopul de jucărie pe care l-a tocit ascultându-mă la plămâni, până la păpușa în rochie de mireasă la care mama ținea ca la ochii din cap, fiind primită cadou de la verișoara de gradul doi a soțului mătușii mele Anișoara din partea tatălui. Tragedie: Andra s-a ocupat de ochii păpușelei și de rochia ei de mireasă care, în nici 10 minute, era compartimentată în fâșiuțe mici, mici, mici. Iar păpușica era ciopârțită cu priceperea unui măcelar: trunchiul la bază, peste el picioarele, peste picioare mâinile, iar deasupra trona capul blond cu ochii… stai, cu găurile de unde, nu demult, ne priveau doi ochi albaștri, pictați de-o mână nu foarte pricepută. Andra era satisfăcută, mama se smiorcăia în batistă, eu râdeam ca o dementă iar tata era fericit că Andra încă nu stricase muzicuța în formă de știulete de porumb, la care mai cânta și el când avea o țuică la bord. Și uite-așa mi se ducea copilăria, înspre adolescență, uitând de  șoimii patriei, de pionieri, de ”Dacii și romanii”, de ”Nu te supăra, frate!” Cum adică? Tu nu te-ai jucat niciodată ”Nu te supăra, frate!”?  Să înțeleg că ai avut o copilărie tare nefericită. Glumesc, bineînțeles! Acest joc a rezistat peste decenii și iată că BestKids ne oferă o variantă super îmbunătățită: jocul clasic de familie Nu te supara, frate! în varianta 3D.  Nu contează vârsta pe care o ai, că ești copil, părinte sau bunic. După cum se menționează și în descrierea jocului: ”Cei mai mici vor descoperi personajele din poveștile și basmele citite sau povestite de părinți și bunici, iar cei mari își vor aminti de copilărie”.  Ca să-ți fac poftă de joacă, pentru că tot vine iarna și poate că vei sta mai mult timp în casă deci vei avea timp și să te recreezi, iată care sunt regulile jocului:  pot fi cel mult 4 jucători, minim 2, fiecare cu o echipă de 4 pioni. Fiecare jucător își alege culoarea care să-l reprezinte. Scopul jocului este să ajungi cu propriile piese la final pe locurile indicate cu propria culoare. Fiecare jucător își plasează pionii în casă; pentru a ieși acesta trebuie sa dea cu zarul 6, poziționând astfel unul dintre pioni la start. Tabla trebuie parcursă de fiecare pion în sensul acelor de ceasornic până ce aceștia ajung tot în casa. Jucătorul care ajunge primul în casă cu toți pionii câștigă.

9437

Așa-i că-i fain? Dar știi ce mai este interesant și bine de luat în calcul? Că de Black Friday, până și BestKids, are reduceri pentru copilul din tine! Așa că pregătește-te pentru ofertele de Black Friday de la Bestkids! Pe 29 Noiembrie vei avea parte de surprize plăcute din partea magazinului tău preferat de jucării și accesorii pentru copii! Până pe 29, hai să ne aducem aminte de epoca de aur!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JTIx1lIgYW4]

 

 

 

 

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.