Despre caini si preocuparile lor de zi cu zi

Eroii de lângă noi

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 2 minute.

Am vorbit în acest număr despre loialitate, jocuri în doi, mişcare, dans, călătorii, multă distracţie şi bună dispoziţie. Însă nu am uitat să-mi îndrept atenţia către eroii de lângă noi, cum îmi place să-i denumesc pe câinii care ne ajută să depăşim anumite momente grele din viaţă, pe câinii utilitari sau pur şi simplu pe camarazii oamenilor curajoşi care încă-şi mai pun priceperea şi uneori viaţa în slujba unor cauze juste sau, uneori, din păcate, mult prea absurde. Dar când ai lângă tine câini educaţi corespunzător, dedicaţi aceleiaşi cauze, care-ţi sunt alături necondiţionat, cu certitudine, timpul şi spaţiul capătă alte dimensiuni, situaţia nu mai pare chiar atât de cenuşie şi toate îndatoririle devin mai plăcute.

Orice război e mai uşor în doi…

… şi nu mă refer neapărat la un război al armelor ci mai ales la un război al sentimentelor şi al frustrărilor, atunci când suntem nefericiţi şi avem nevoie de ajutor, sau când vreun apropiat de-al nostru este bolnav sau pur şi simplu trece prin momente grele. Am descoperit pe popria-mi piele că viaţa nu-ţi oferă doar clipe senine şi că, din când în când, te ia la şuturi, învineţindu-ţi sufletul, inima, uneori percepţia despre viaţa pe care nu demult o credeai perfectă. Dar am trecut peste toate nemulţumirile mult mai uşor decât mi-am închipuit. Şi asta pentru că nu am fost singură. Ea mi-a fost permanent alături, a fost confidenta mea, prietena mea cea mai bună, mi-a călăuzit paşii atunci când păienjenişul nesiguranţei şi al disperării îmi întunecase raţiunea. Nu mi-a întors spatele şi a ştiut exact ce să facă şi când să acţioneze. M-a îndrumat în linişte şi cu fineţea care-o caracterizează către recuperarea totală a valorilor şi a tuturor simţămintelor frumoase pe care le credeam pierdute definitiv. Şi cum să nu o iubesc atât de mult, cum să nu o preţuiesc şi să o urc acolo sus, pe piedestalul intangibil al respectului pentru simplul fapt că există şi face parte din viaţa mea? Mulţumesc Nosy, prietena şi eroina mea dragă! Mulţumesc pentru că faci parte din viaţa mea!

– editorial „Dog Magazin” nr. 105/august 2011 –

Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *