Lucky Nose cu nasul roz

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 3 minute.

Motto

Într-o seară de primăvară târzie, şi-a făcut apariţia în viaţa mea, Lucky Nose. Şi de atunci, suntem nedespărţite!

„Mi se spune Nosy!”

„Mi se spune Nosy, am doi ani şi de azi înainte sunt doar a ta!”

Prima oară când a venit în noua ei căsuţă, Lucky Nose (a.k.a Nosy) a ezitat: mediul în care nimerise îi era cu totul şi cu totul străin.

„Cine oare o fi ochelarista asta care se holbează la mine de parcă ar fi prima oară când vede un Husky Siberian? O, Doamne, sper ca măcar să-şi revină din uimire şi să-mi dea ceva de mâncare…”

Nosy călătorise aproape întreaga zi către noua ei locuinţă. Dormise tot drumul, iar acum era odihnită, dar flămândă şi cu chef de a explora fiecare cotlon al casei. Ochelarista, care mai văzuse o grămadă de Husky dar niciunul atât de frumos şi de manierat precum „prinţesica” ei, a simţit că fetiţei îi era foame şi îi servi de îndată o cină copioasă. Se pregătise din timp cu crochete de calitate dar şi cu un desert pe cinste: biscuiţi pentru câini înveliţi în ciocolată, ultimul răcnet din pet-shop-uri, delicatese pentru care şi un Chihuahua, cât este el de mic şi de neajutorat, s-ar fi bătut până la moarte!

„Hmmm… se pare că duduia mi-a nimerit cina. Iar biscuiţii sunt super mega giga delicioşi! Cred că o să devin dependentă. Şi sper ca tipa asta care începe să-mi fie din ce în ce mai simpatică, să-şi păstreze bunul obicei şi să mai îmi cumpere bunătăţi din acestea!” gândea Nosy în timp ce-şi lingea tacticoasă mustăţile.

Iar după masă, deşi mai toată ziua lenevise în drum spre noua casă, pe Nosy o apucă iar somnul.

„Cred că las pentru mâine explorarea noului teritoriu. Acum tot ce vreau este un loc în care să-mi odihnesc oscioarele. Dar ce-mi văd ochii?! Noua mea stăpână se pare că se pricepe la câini pentru că văd că mi-a pregătit deja culcuşul. Vai de mine! Uite patul după care am salivat muuuuult timp şi în care-am tot sperat că voi ajunge să dorm. Şi păturica cu Dalmaţieni! Cred că voi avea cel mai dulce şi mai pufos somn de până acum!” căscă Nosy şi se vârî sub aşternuturile pufoase.

Lumina lunii îşi croia drum către mijlocul living-ului. Într-un colţ, abia zărindu-i-se boticul roz de sub o păturică roşie cu Dalmaţieni, căţeluşa dormea liniştită şi fericită. Lângă ea, noua ei stăpână, „ochelarista” cum o botezase căţeluşa, îţi plimba degetele prin blana deasă şi pufoasă a noii sale prietene.

„De azi înainte, suntem de nedespărţit. Simt că în tine pot să am cea mai mare încredere. Ştiu că nu ai să mă dezamăgeşti şi sper ca nici eu să nu fiu mai prejos. O să ne ajutăm una pe cealaltă, o să ne susţinem, o să fim fericite! Cred că te iubesc, Lucky Nose cu nasul roz!”. Şi dându-i o sărutare pe năsucul umed, merse şi ea la culcare, călăuzită de razele palidei luni.