/ˈstrɪptiːz/
Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 0 minute.
Nu mai făcuse asta niciodată. Stătea cu capul plecat și pleoapele lăsate peste ochii în care lacrimile se alergau, gata să se rostogolească pe obrajii în care sângele năvălise dintr-o dată. În părul lung care-i cuprindea talia se cuibăriseră cele mai strălucitoare raze ale soarelui de amiază. Brațele lungi, cu pielea lor translucidă, își strângeau într-o îmbrățișare caldă trupul care le năștea, același care, în curând, avea să se dezgolească într-o nuditate naturală. Fata-Pădurii își îndreptă chipul înspre Soare. Se undui preț de o clipă. Cu un scrâșnet lemnos, veșmintele-i arămii îi alunecară de pe trupul lung. Rămase așa, în fața celorlalți, pe jumătate dezgolită. Nu mai făcuse asta niciodată.
#photostory #flashfiction #100decuvinte