De-ale vietii

Am dat o raită pe Șoseaua Cățelu 42

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 3 minute.

soseaua-catelu-42Și mi-a plăcut. Al naibii de mult. Atât de mult încât i-am scris și Alinei Nedelea ca să știe și ea ce impact a avut asupra mea scriitura ei. Soro, n-ai sughițat acum câteva zile, pe la vreo 1 noaptea când genele mele se încăpățânau să se-mpreuneze iar ochii se zgâiau la cum învârteai tu ruleta prin cazinouri? Păi e frumos să-mi faci una ca asta? A doua zi trebuia să fiu odihnită… doar aveam revista de predat în tipografie… când colo, mie-mi păsa pe unde-o mai arde Nedelea și cu cine. Îmi venea să pun o țoală pe mine și să dau o fugă pân` la Roma să-ți zbier în față, cu cartea-ntr-o mână și ochii crăpați de nesomn: Femeie, ești genială. Și ai un stil pe care ți-l ador. De 31 de ani aștept să citesc așa ceva. Și știam de cartea ta încă de când ai lansat-o. Mi-e rușine că atunci m-am tot luat cu altele și nu am cumpărat-o. Mi-am amintit de tine după ce-am citit un articol la Simona Tache pe blog, fi-i-ar mătreața binecuvântată căci de-acolo i s-a tras și recenzia cărții. În timp ce citeam articolul Simonei, comandam cartea la Editura All. Când am primit avizul de la minunatul oficiu Poștal din cartierul meu mirific, Malu Roșu din Ploiești (Roșu e doar când se mai taie țiganii, din când în când) am știut că voi avea o noapte aproape albă. M-am speriat teribil când a venit tanti Raisa (moartă, normal) în vizită, și-ai văzut-o pe vizor, pentru că tocmai atunci Nosy, care doarme pe hol, moșmondea ceva pe la ușă. Am zis că dacă-mi intră satanele-n casă, îți arunc cartea la câini. Am o haită de vreo 20 de bucăți exact la colțul blocului. Toți unul și unul. Dar m-am hotărât, că tot propunea Andrei să ne luăm biciclete: vreau una roz, mai mică, să merg pe ea cocoșată în unghi drept, cu picioarele crăcănate și să plec cu scârț de roți de la semafor. What? Unde-am mai văzut bicicletă așa? La Nedelea, normal! Despre ce vorbim noi aici?! Categoric despre cea mai bună, șocant de sinceră, înfiorătoare, delirantă, haotică și morbidă pe alocuri, nebunească autobiografie pe care-am citit-o în ultimii ani. Da, exact așa-i zice, ”Șoseaua Cățelu 42”; practic e strada unde s-au derulat o parte din copilăria și apoi din adolescența Alinei. Și uite că pe măsură ce-o savuram, Alina mi-a adus aminte de Prea Iubitul (a.k.a. Ceaușescu), de cozile la carne, de păduchi, de pionieri, de bănănuțe și alte rarități din epoca de aur, de magnetofon, de Romina și Albano, de Ajax, de nebuniile din liceu și apoi de cele din facultate, de bărbați cu șnapsu-n nas, de divorț, de România exact așa cum este ea, cu bune și cu rele, de scurta mea vacanță la Roma, de cunoaștere, de recunoaștere, de încercări de regăsire ale unui eu care, de fapt, a fost tot timpul acolo. Ca să-nțelegi ce îndrug eu aici, trebuie să citești. Repet: ”Șoseaua Cățelu 42”. Vezi dacă o mai găsești pe all.ro sau pe elefant.ro.

Și ca să te convingi de ce-mi place de Nedelea, uite o filmare de la lansarea cărții: [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=slOMn-9Bjuw]

Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *