Advertoriale

O gâlceavă prețioasă!

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 6 minute.

Dacă o fotografie face cât o mie de cuvinte, ei bine, o bijuterie asortată corespunzător spune multe despre personalitatea noastră. Locuiesc într-un apartament mic, intim, aranjat conform regulilor feng-shui. Pun mare preț pe ordine, îmi place ca fiecare lucrușor să aibă locul lui bine stabilit. Pentru că sunt femeie, am strâns de-a lungul timpului (și nu mă voi opri niciodată) foarte multe bijuterii: din argint, simple, cu marcasite, cu cristale, fără cristale, bijuterii fantezie, din lemn, din cupru… De zeci de ori le-am schimbat locul prin casă, le-am așezat în zeci de cutii diferite, în pungulițe argintii, le-am atârnat pe-un stativ special.

***
Tu poți să vorbești cu bijuteriile tale? Eu mă simt ca dr. Doolittle printre bijuurile mele. Fiecare are povestea ei. Cele mai interesante istorisiri sunt cele ale bijuteriilor care mi-au fost dăruite și a celor pe care le am dintr-o consignație. Acum vreo jumătate de an, într-o seară când stătusem la birou câteva ore bune peste program, mi-am dat seama că bijuteriile, alături de cățelușa mea, îmi sunt cele mai bune prietene. Obosită după o zi covârșitoare, cu o cană de cacao între palme, m-am afundat între pernele moi ale canapelei din sufragerie. În stânga mea se afla Nosy iar în dreapta, pe primul raft al bibliotecii, cufărul din răchită în care-mi țin bijuteriile. Acestea tocmai se luaseră un pic la ceartă. Motivul: fiecare credea că ea va fi aleasa zilei următoare! Căci în fiecare seară aveam obiceiul să-mi pregătesc atât garderoba pentru a doua zi, cât și bjuteriile cu care urma să mi-o asortez. M-am afundat și mai mult în comoda canapea, mi-am ciulit urechile ca să nu-mi scape nimic din conversația lor, iar ceea ce a urmat părea desprins
din „Inul și cămeșa” lui Ion Creangă:

Cerceii cu motiv amerindian: Mai știi tu măi brățărico din argint ce viață ai avut în Germania, înainte să ajungi prin România? Ia spune-le tu cerceilor cu piatră roșie care tot te curtează, că nu ești de nasul lor! Or fi ei dintr-o lucrătură migăloasă, puțin asemănătoare cu a ta, dar uită-te la noi: suntem bronzați, avem mușchi, îți vom ține de cald la iarnă când stăpâna te va așeza între noi.
Brățara din argint: Chiar de-mi sunteți dragi, niciodată nu aș putea să ies cu voi pe stradă. Nu ne potrivim absolut deloc. Că tot ați adus vorba de viața mea din Germania, ei bine, aflați că acolo am trăit vremuri foarte bune, purtată fiind cu eleganță de prințesa Edelhund. Aveam alături numai surate frumos încrustate cu pietre prețioase. Iar prințesa era de-o frumusețe și-o eleganță cum doar în filme am mai văzut. Când mergeam la vreun dineu, studia cu atenție toate damele din încăpere: unele își asortau cu gust bijuteriile, altele purtau doar cercei perluțe la urechile mici, în genul Audrey Hepburn, iar altele parcă erau îngropate în bijuterii: inele la toate degetele, cercei imenși zpânzurați într-o imagine grotească, coliere grele, aur combinat cu argint și cu aliaje neprețioase. Acolo chiar am văzut tot soiul de specimene. Așa că nu-mi cereți să vă aleg pe voi pentru că stăpâna v-a luat să vă însoare cu mărgelele din lemn.
Cerceii cu motiv amerindian: Dar mărgelele din lemn se iubesc deja cu inelul cel maroniu, deși nu știu ce-au văzut la el, că are ditamai burta. Mai am și eu loc în planurile lor?

Inelul cel maroniu: Cercelușilor, dacă vă comportați exemplar este posibil să ne însoțiți la întâlnirea pe care stăpâna o are peste două zile. Am auzit că se va îmbrăca cu bluzița crem la care ea ne asortează, pe mine și pe mărgeluțe, și acum ar vrea să vă ia și pe voi. Dacă veți trece testul, adică trebuie să aveți grijă să nu-i răniți urechile, să nu vă agitați prea tare, să fiți admirați de celelalte doamne, atunci vom deveni o familia fericită!
Cerceii cu piatră roșie: Până una alta, voi pe cine credeți că va lua stăpâna mâine? Știu că se va îmbrăca în negru. Noi pariem pe… noi și pe brățara din argint. Că tot ne dorim să formăm un cuplu.
Cerceii gri din pastă fimo: Bucurați-vă cât mai puteți! Azi am fost la ea la birou și am auzit-o vorbind cu o colegă că vrea să-și facă un cadou de ziua ei; se pare că o să ne aducă noi colegi de cufăr. Și nu orice fel de colegi. Îi aduce tocmai de la Luxurygifts. Ați auzit bine: LU-XU-RY! Sunt bijuuri cu stil, nu ca noi. Le-am văzut eu azi când se uita pe pagina de net a magazinului: o pereche de cercei din argint cu perle și un colier asemănător. Sunt soț și soție.

O să le poarte la nunta prietenei sale. Se potrivesc de minune cu rochia simplă și elegantă, cu decolteu adânc pe care și-a cumpărat-o acum o săptămână. Trebuie să recunoaștem că, spre deosebire de alte femei care calcă pragul acestei case, stăpâna noastră are gusturi. Ați văzut-o pe madam Enache când a venit duminică dimineață la cafea? Era în treningul verde și avea cerceii aceia mari și roșii cu panglici din catifea. Iar la deget, inelul din aur cu rubin. O priveliște îngrozitoare. Mi-a fost milă de bietele bijuterii. Parcă le era și lor rușine să iasă așa în lume.
Cerceii în formă de frunză: Nu toată lumea înțelege că noi, bijuteriile, trebuie să ne asortăm perfect cu ținuta. Te îmbraci sport, mai bine renunți la bijuterii. Vrei să ieși în evidență? Nu-ți pune pe degete trei-patru inele. Unul este suficient! Ai fața mică? Nu îți pune ditamai cerceii care să ți-o acopere de tot! E drept, nimeni nu s-a născut învățat. Eleganța se dobândește pe parcurs. Și totuși, care vor fi norocoșii de mâine??!!

M-am apropiat timid de cufărul din răchită și mi-am privit prietenele cum stăteau cuminți și așteptau să fie alese. Norocoșii zilei următoare aveau să fie perchea formată din superba brățară din argint, „moștenire” indirectă de la prințesa Edelhund și cerceii din argint cu piatră roșie, primiți de la mătușa mea.

„Mâine voi fi o doamnă elegantă! Iar în zilele următoare, veți avea și voi ocazia să fiți asortate celor mai frumoase și mai potrivite ținute!”, le-am spus celorlalte bijuterii. Am stins lumina din sufragerie și le-am lăsat să povestească în continuare despre sosirea noilor colegi de la Luxury Gifts.

*articol scris pentru etapa cu numărul 17 a competiției Superblog 2012.
**mulțumesc amicului Alexandru Neagu pentru realizarea fotografiilor.

Ti-a placut? Da mai departe!
Share

4 comentarii

  • diana - LuxuryTeam

    Off-topic: de unde ai bratara din ultima poza? Am si eu ceva foarte asemanator, din argint, care are peste 100 de ani, primita de la strabunica mea, care o avea de la mama ei.. Se inchidea cu un fel de ac care era prins cu un lantisor mic mic si trecea prin gaurile a doua segmente ce se intercalau, ca o balama asa.. S-a stricat, am reparat-o de vreo doua ori, e foarte fragila si mi-e frica sa o mai port, o pastrez in caseta.
    On-topic: multumim pentru articol 🙂 Succes in continuare!

  • Mihaela Istrate

    Bună, Diana! Brățara o am de vreo 10 ani. O am de la un fost prieten care mi-a cumpărat-o dintr-un magazin de antichități din Germania. O port foarte rar pentru că s-a rupt o… chestiuță, gen balama, mi-a fost frică să o duc la lipit de teamă să nu mi-o strice mai rău. E cea mai de preț bijuterie din cufăr 🙂 Mulțumesc și eu! O zi bună să ai și să ne vedem sănătoase la gală!

  • diana - LuxuryTeam

    Avem bratari surori 😀 Si la mine tot balamaua s-a stricat dar am reparat-o.. insa tot mi-e frica s-o port, n-as vrea s-o pierd sub nicio forma.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *