De la birou adunate şi apoi pe blog postate!
Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 2 minute.
Pentru că profesez în baza unui contract de colaborare, nu merg zilnic la birou. Dar atunci când o fac merg cu inima şi sufletul deschise, pregătită să mă încarc cu buna dispoziţie generată de colegele mele Raluca şi Cătălina. Trecând astăzi pe la redacţie, le-am auzit pe fete vorbind cu patos despre băieţii lor: ba că uite ce a păţit ală micu` la grădi, că al meu a plecat în tabără şi „am plâns cu muci” (vorba Cătălinei), şi aşa mai departe… fiecare are o poveste zilnică interesantă. De cele mai multe ori este amuzant să le văd cu câtă dragoste vorbesc despre cei mici. Într-o doară le-am întrebat ce fel de soacre cred ele că vor fi peste ani şi ani de zile. Răspunsul a fost prompt de ambele părţi:
„Eu o să fiu o soacră afurisită, o strâng de gât pe femeia care-mi va face fiul să sufere!” s-a aprins Raluca, de felul ei cea mai blândă şi mai raţională dintre noi. Apoi a îndulcit-o: „Dar mă mai gândesc că totuşi am o educaţie nu pot să mă pretez la fapte neortodoxe! Trebuie să mă înţeleg cu nora!”
În ceea ce-o priveşte pe Cătălina, tind să cred că ţăcăneala ei va dăinui mult timp de aici înainte: „Fetiţă, eu ştiu sigur că o să fiu o soacră isterică. Dar pentru că sunt o femeie deşteaptă şi conştientizez încă de pe acum acest lucru, o să am grijă să mă tratez înainte.” Am râs cu lacrimi. Cătălina este acel gen de femeie în preajma căreia nu ai cum să te plictiseşti: tare simpatică, isteaţă foc, o veritabilă amazoană a vremurilor moderne. Raluca este tipul de femeie echilibrată, romantică, boemă, ce şi-ar fi dorit să-şi trăiască viaţa în perioada crinolinelor şi a balurilor fastuoase din perioada secolelor XVIII-XIX. Mă bucur că le am în preajmă şi îmi şoptesc din experienţa lor de viaţă.
Şi pentru că eu am doar copilaşi blănoşi şi cu patru picioare care comunică cu mine non-verbal, mă minunez de ce pot să scornească puiuţii lor: Rareş de 5 ani al Ralucăi şi Rareş de 8 ani al Cătălinei (Rareş la pătrat/Ţi-o serveşte imediat!):
„Mami, am uitat să mă spăl pe dinţi de dimineaţă, dar promit că mă spăl diseară de două ori!” (Rareş cel mare)
„-Mami, mai ai lapte în ţâţe?
-Nu mai am mami.
-Da cacao mai ai?” (Rareş cel mic)
„-Nu te apropia de gard că struţul mai scoate capul pe acolo!
-Eşti cu mine, tati, nu te impacienta!” (Rareş mic când avea 3 ani)
„Un meteorit este o minge cu găuri care vine de pe lună.” (Rareş mic)
„Îmi pare rău că am stricat fericirea şi prietenia familiei noastre.” (Rareşu cel mare pe când avea 6 ani şi o supărase pe Cătălina)
„-Rareş, eu te iubesc până la Planeta Pluto!
-Tati, eu te iubesc până la Planeta Donald!”
Ăştia mici erau buni la „Copiii spun lucruri trăsnite!” :))
Variațiuni pe aceeași temă (mai mult sau mai puțin)!
S-ar putea să-ți placă și
Azi i-a venit rândul tipului din filme. Exact! Ăla care nu există!
Prea bun ca să-l ratezi: programul naţional „Copiii şi adolescenţii de azi, liderii de mâine – potențial (de) valorizat” vine în Ploieşti
